Psaltirea este cartea cea mai hristologică a Vechiului Testament. Psalmii au constituit de-a lungul veacurilor trunchiul pe care s-au altoit imnele și rugăciunile Bisericii, iar folosirea lor în Sfânta Liturghie și în toate slujbele este neîntreruptă și plină de însemnătate duhovnicească. Totodată, psalmii au constituit, izvorul principal al terminologiei și învățăturii niptice. Psaltirea de față este o ediție bilingvă greacă-română, rod al colaborării părinților Mănăstirii Vatoped cu un grup de profesori români, sub îndrumarea Părintelui Constantin Coman, profesor universitar al Facultății de Teologie din Universitatea București. Textul grec a fost stabilit după textul bisericesc, folosit în slujbele Bisericii Ortodoxe, care a fost colaționat cu un număr însemnat de manuscrise ale Psaltirii din secolele IX-XIII. S-a urmărit în primul rând redarea unui text apropiat de cel aflat în manuscrisele bizantine și în scrierile tâlcuitorilor patristici. În privința împărțirii pe stihuri, psaltirea de față folosește versificația atestată de multe manuscrise bizantine din secolele IX-XIII, specifică tradiției hagiopolite, a Bisericii din Ierusalim, cu versete scurte (în număr aproape dublu față de tradiția constantinopolitană, folosită în psaltirile contemporane). De asemenea, ediția de față este împodobită cu miniaturi din manuscrise bizantine care se găsesc în biblioteca mănăstirii Vatoped. La sfârșitul textului apar cele nouă cântări biblice cunoscute, cărora li se adaugă și alte cântări/rugăciuni, deseori prezente în manuscrisele bizantine din secolele IX-XIII: Rugăciunea lui Ezechia (Is. 38,10-20), Rugăciunea lui Manase, Doxologia (numită „Cântare de dimineață”) și Rugăciunea lui Simeon (Lc. 2,29-32).
Psaltirea este cartea cea mai hristologică a Vechiului Testament. Psalmii au constituit de-a lungul veacurilor trunchiul pe care s-au altoit imnele și rugăciunile Bisericii, iar folosirea lor în Sfânta Liturghie și în toate slujbele este neîntreruptă și plină de însemnătate duhovnicească. Totodată, psalmii au constituit, izvorul principal al terminologiei și învățăturii niptice.
Psaltirea de față este o ediție bilingvă greacă-română, rod al colaborării părinților Mănăstirii Vatoped cu un grup de profesori români, sub îndrumarea Părintelui Constantin Coman, profesor universitar al Facultății de Teologie din Universitatea București. Textul grec a fost stabilit după textul bisericesc, folosit în slujbele Bisericii Ortodoxe, care a fost colaționat cu un număr însemnat de manuscrise ale Psaltirii din secolele IX-XIII. S-a urmărit în primul rând redarea unui text apropiat de cel aflat în manuscrisele bizantine și în scrierile tâlcuitorilor patristici.
În privința împărțirii pe stihuri, psaltirea de față folosește versificația atestată de multe manuscrise bizantine din secolele IX-XIII, specifică tradiției hagiopolite, a Bisericii din Ierusalim, cu versete scurte (în număr aproape dublu față de tradiția constantinopolitană, folosită în psaltirile contemporane).
De asemenea, ediția de față este împodobită cu miniaturi din manuscrise bizantine care se găsesc în biblioteca mănăstirii Vatoped.
La sfârșitul textului apar cele nouă cântări biblice cunoscute, cărora li se adaugă și alte cântări/rugăciuni, deseori prezente în manuscrisele bizantine din secolele IX-XIII: Rugăciunea lui Ezechia (Is. 38,10-20), Rugăciunea lui Manase, Doxologia (numită „Cântare de dimineață”) și Rugăciunea lui Simeon (Lc. 2,29-32).
